Istoria Şcolii Gimnaziale nr.1 Timişoara îşi are începutul în perioada regimului habsburgic, mai exact în aceea în care Banatul a fost dependent de curtea de la Viena, şcoala noastră fiind cea de-a patra şcoală înfiinţată în oraş în această perioadă.
Înfiinţarea şcolii a fost determinată de creşterea numărului coloniştilor germani stabiliţi în cartierul Fabric, pentru ai căror copii ia naştere această instituţie. Documentul care atestă înfiinţarea şcolii este un protocol al magistratului german datat 11 decembrie 1762. Deşi în perioada 1718-1719 statul austriac a intervenit tot mai hotărât în organizarea învăţământului, caracteristică a fost totuşi subordonarea faţă de biserică, conţinutul 
învăţământului fiind predominant religios.
Schimbări importante in dezvoltarea şcolii s-au produs dupa adoptarea Legii scolare din 1774 si a Regulamentului şcolar “Ratio Educationis” din 1774, în urma cărora şcoala poporală germană din Fabric devine şcoala trivială cu două clase conduse de un învăţător superior şi un învăţător inferior. O perioada lungă de timp şcoala a fost mixtă, abia după 1848 hotărându-se ca elevii să fie repartizaţi pe sexe, această separare devenind posibilă după construirea localului şcolii in 1847.
În timpul regimului dualist austro-ungar, urmărindu-se extinderea controlului statului şi asupra şcolilor confesionale, şcolile catolice din Timişoara, printre care şi cea din Fabric s-au transformat în perioada 1869-1870 în şcoli comunale, germanii neurmând aceeaşi cale ca românii şi sârbii din cartier care au optat pentru menţinerea şcolilor confesionale.
În timpul primarului Telbisz Karoly (1885-1914) s-a accentuat procesul de maghiarizare, astfel că în clasa I si a II-a se punea accent pe exersarea limbii maghiare până la însuşirea ei, iar din clasa a III-a predarea se făcea obligatoriu în limba maghiară, germana devenind limbă modernă. În aceste condiţii şcoala noastră a devenit şcoala comunală maghiară începând cu anul şcolar 1890-1891.
După înfăptuirea unirii Banatului cu România la 1 Decembrie 1918 si introducerea administraţiei româneşti în Timişoara, şcoala noastră a trecut într-o nouă etapă. După adoptarea “Legii pentru învăţământul primar al statului şi învăţământul normal-primar” din 24 iulie 1924, s-a transformat in şcoală primara urbană de stat, fiind intreţinută din fondurile primite de la bugetul de stat. O altă schimbare a constituit-o transformarea celor două clădiri ale şcolii în sediile a două şcoli distincte: numărul 3 pe strada Pipoş şi numărul 4 pe strada Titu Maiorescu, ambele rămânând şcoli pentru copiii de naţionalite maghiară din cartier, însă şcoli mixte atât pentru băieţi cât şi pentru fete. Această situaţie s-a schimbat în 1937, când s-a modificat numerotarea şcolilor din cartier, cele două clădiri redevenind sediul Şcolii primare urbane de stat maghiare nr. 4-5, rămânând astfel până în 1948.
După 1937, clădirea din strada Pipoş redevine sediul şcolii de băieţi, iar cea de pe Titu Maiorescu a şcolii de fete. Cum prin Legea învăţământului din 1924 li se acorda minorităţilor naţionale dreptul de a studia în limba maternă, în cadrul şcolii este reînfiinţată şi secţia germană.
Şi după terminarea celui de-al doilea război mondial şi adoptarea Decretului 175/1948, şcoala noastră s-a menţinut ca şcoală elementară maghiară până în anul şcolar 1958-1959, când a fost înfiinţată secţia română. Din 1958 şi până în zilele noastre cele două secţii, română şi maghiară, s-au menţinut oscilând doar numărul claselor şi al elevilor. Un aspect pozitiv l-a constituit reducerea numărului de elevi dintr-o clasă (între 18-25 faţă de 60-70 în perioada interbelică).
În anul şcolar 1969-1970 ca urmare a adoptării Legii privind învăţământul în R.S.R. prin care învăţământul obligatoriu a fost prelungit la 10 ani a fost înfiinţată casa a IX-a, iar în anul următor a X-a, dar numărul elevilor care au continuat să studieze după terminarea clasei a VIII-a în şcoala noastră a fost redus, cei mai multi preferând să urmeze liceul. Acest aspect a determinat desfiinţarea acestor clase în anul şcolar 1973-1974. Frecvenţa şcolară s-a imbunătăţit în această perioadă.
Schimbări importante s-au produs după 1989, când societatea românească a pornit pe drumul democraţiei şi a statului de drept. Au fost titularizate multe cadre didactice care funcţionau în cadrul şcolii la cele 2 secţii: română şi maghiară.
Scăderea numărului de elevi determinată de scăderea natalităţii şi de concurenţa altor şcoli, în special liceele bilingve, introducerea costului/elev, a determinat desfiinţarea secţiei maghiare şi comasarea acestei secţii de către Liceul Teoretic “Bartok Bela”, precum şi transformarea Şcolii Gimnaziale nr. 4 Timişoara în structură a Şcolii Gimnaziale nr. 1 Timişoara începând cu 1 septembrie 2010.
Istoria şcolii include şi istoricul clădirii, de asemenea cea mai veche clădire de şcoală din oraş. Până la mijlocul secolului al XIX–lea şcoala poporală germană din Fabric nu a avut un local propriu, mutându-se în diverse case. Abia în 1847 este construită clădirea proprie, inaugurată în 1849. Înfiinţarea claselor paralele şi a claselor III-VI a făcut necesară extinderea clădirii de mai multe ori, construcţia aceasta menţinându-se şi în zilele noastre cu modificările aduse spaţiilor interioare. Această clădire veche, afectată de igrasie, a fost reabilitătă în anul 2003 printr-un program al Guvernului României cu Banca Mondială.
Şcoala Gimnazială nr.1 Timişoara a jucat în cei aproape 250 de existenţă un rol important in viata comunităţii din această parte a cartierului Fabric, contribuind la instruirea şi educarea copiilor de aici, indiferent de naţionalitatea lor şi situaţia lor materială.